Mulți dintre noi știm din proprie experiență ce este atacul de panică, pentru că am trăit această stare cel puțin o dată.
Am simțit o teamă foarte intensă apărută din senin, fără a identifica un motiv clar și imediat.
Această stare de neliniște acută ne-a invadat în diferite momente din zi: fie imediat după ce ne-am trezit, fie aflându-ne la volan, în metrou, în autobuz, într-o discuție cu șeful, într-o negociere, în parc, în lift, la televizor, pe stradă în plină căldură etc.
Ce semne fizice are atacul de panică?
Această teamă aduce o serie de simptome fizice care ne neliniștesc și mai mult și dintre care, cel puțin patru apar simultan:
• bătăi puternice, neregulate și rapide ale inimii
• senzație de dificultate de a respira
• senzație de sufocare
• durere sau disconfort în zona pieptului
• transpirație intensă
• tremurături, contracții ale mușchilor membrelor
• senzație de greață
• amețeală, senzație de de leșin
• furnicături
• frisoane sau valuri de căldură etc.
Gânduri asociate atacului de panică
Odată cu atacul de panică apar gânduri pe care nu le putem controla și frica intense asociată, ca:
• senzație de irealitate, de modificare a percepției propriei persoane, parcă nu ne mai recunoaștem
• frica de a nu pierde controlul, de a nu înnebuni
• frica de a nu muri. Acest gând ne apare doar pentru că simțim că inima “o ia razna”.
Este important de reținut că atacul de panică nu poate cauza moartea.
Ce urmează după un prim atac de panică?
Atacul de panică poate fi un episod singular; de cele mai multe ori însă, el revine după câteva zile, săptămâni și poate apărea cu o frecvență de două ori pe săptămână și apoi chiar zilnic.
În această perioadă, starea noastră emoțională se modifică:
• frica persistentă că vor urma și alte atacuri de panică, deoarece vedem că nu putem controla această teamă;
• îngrijorare pentru posibile implicații sau consecințe (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, o boală psihică gravă, nebunie etc.)
• modificare semnificativă a comportamentului: începem să evităm situațiile în care s-au produs atacurile de panică, luăm măsuri de siguranță.
De ex. nu mai mergem neînsoțit pe stradă, consultăm repetat medicul, începem să citim despre acest subiect, ne simțim neînțeleși de cei din jur etc. Aceste modificări ale comportamentului, deciziilor și activităților noastre devin, alături de senzația de teamă efectivă, disconfortul major pe care ni-l creează atacul de panică.
Cauze ale atacului de panică
Majoritatea persoanelor cu această problemă au fost timizi și timorați în copilărie, iar părinții lor s-au comportat super-protector, sufocant, critic sau exagerat în relația cu ei.
O mare parte dintre ei au ulterior în viață, probleme de dependență în relații, dar și teamă de autoritate.
Atacul de panică apare pe fondul unei frici inconștiente instalate și localizate în suflet, cu care ne obișnuim sa trăim.
Este vorba în copilărie de frica de nou, de necunoscut, de lipsa unei senzații suficiente de protecție, siguranță, încredere în relația cu cei apropiați și încredere în ceea ce reprezintă ei înșiși. Atacul de panică apare în situații care ne evocă în mod subliminal-inconștient această frică neprocesată din copilărie.
Un detaliu din situația prezentă ne evocă situația stresantă din copilărie și ajungem să retrăim frica de atunci, care nu are legătură cu situația din prezent.
Astfel se explică de ce frica aceasta covârșitoare apare din senin, inexplicabil, aparent fără legătură cu momentul prezent.
Un alt aspect relevant este faptul că această teamă resimțită în copilărie era deseori acoperită cu un sentiment de furie, deoarece nu știam să gestionăm teama de atunci, dar furia o puteam exprima mai ușor.
Dacă acest lucru nu ne era permis, de exemplu dacă eram pedepsiți în copilărie pentru că ne manifestam supărarea, furia, puteam recurge involuntar la a transforma frica inițială într-o stare de depresie, tristețe sau de auto-agresivitate (ne loveam “involuntar”, ne rodeam unghiile etc.).
Ce facem cu teama din prezent?
O rezolvare a atacului de panică o aduc ședințele de psihoterapie.
Acestea presupun crearea unei relații de încredere și asigurarea unui climat suportiv, securizant pentru persoană.
Ulterior, prin procedee din analiza existențială, din analiza tranzacțională sau din psihologia cognitiv-comportamentală, terapeutul și persoana care a apelat la psiholog pot aborda împreună disconfortul resimțit de acesta în atacul de panică, pentru a-l înțelege, descifra, apoi elimina.
Orice stare sau gând emis de psihicul nostru are un mesaj pozitiv pentru noi.
De aceea, atacul de panică este, în ultimă instanță, modul în care psihicul nostru alege să ne transmită un mesaj și o cerere de ajutor.
Acest mesaj descifrat în ședințele de terapie ne permite o mai bună autocunoaștere, dezvoltare personal și emoțională, ne îmbogățește și ne armonizează viața.