Asertivitatea este una dintre trăsăturile psihice importante din constelaţia personalităţii umane.
Ea contribuie la exprimarea a ceea ce dorim, la conștientizarea drepturilor pe care le avem într-o situație, dar şi la cultivarea unor relaţii interpersonale pozitive.
Ce este asertivitatea?
- În esenţă, asertivitatea este o combinaţie reuşită între fermitate şi bun simţ.
- Este capacitatea de a arăta celorlalți cine suntem, ce dorim şi ce solicităm într-o anumită situaţie, în limitele bunului simț și respectului reciproc.
- A ne comporta ferm, neîncălcând spaţiul psihologic personal al celuilalt.
- A fi în cunoştinţă de cauză privind drepturile care ne revin într-un anumit context.
Există zece reguli clare despre Asertivitate și tehnici care ajută la cultivarea ei.
Zece reguli ale asertivității
Asertivitatea este descrisă prin zece idei-forţă sau reguli, care se adresează în special celor care nu pot spune “Nu”, care îşi asumă responsabilităţi care nu le revin, neglijându-le pe ale lor; care renunță la prioritățile lor și asta le creează un disconfort, care nu-și pot susține părerea într-o situație etc.
1. Avem dreptul să ne evaluăm comportamentul, gândurile şi emoţiile şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi pentru consecinţele lor asupra noastră.
2. Avem dreptul să nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament. Acest punct se referă la faptul că ne putem asuma deciziile, comportamentul, acțiunile noastre fără a ne justifica, în limitele bunului simț și nu se referă la comportament egoist, individualist față de ceilalți.
3. Avem dreptul să evaluăm dacă suntem responsabili să găsim soluţii pentru problemele altora. A fi asertivi presupune a decide dacă este responsabilitatea noastră să rezolvăm problema altcuiva. Există ocazii firești de a ne ajuta reciproc, dacă prioritățile noastre ne permit aceasta. Când Regula se referă la cei care obișnuiesc frecvent să se supraresponsabilizeze, rezolvând probleme care nu le revin. Printr-o uimitoare simetrie, apar în jurul lor, de regulă, persoane care cer des ajutorul.
4. Avem dreptul să ne răzgândim într-o anumită chestiune. De multe ori, un scop propus poate suporta modificări, ca urmare a schimbărilor intervenite în ceea ce ne priveşte pe noi sau situatia în sine. În consecinţă, avem dreptul să regândim scopul propus şi îndeplinirea lui sau chiar renunţarea la el, în funcţie de caz. Acelaşi lucru este valabil şi în privința concluziilor pe care le tragem despre ceva sau cineva, când ajungem să cunoaştem mai bine acea persoană.
5. Avem dreptul să facem greşeli şi să fim responsabili pentru ele. Cei perfecţionişti şi care îşi supraevaluează greşelile, cei care se simt presaţi de teama că vor greşi, chiar ajung să nu mai acționeze pentru a evita această presiune. Este omenesc să facem greşeli. Această sugestie nu este o permisiune de a greşi, de a renunţa la autoreglare şi control în ceea ce privește comportamentul nostru. În măsura în care suntem autonomi şi responsabili pentru noi, atunci noi suntem cei care evaluăm o greşeală.
6. Avem dreptul să spunem: Nu ştiu. Avem voie să nu fim atotştiutori, avem voie să nu ştim anumite lucruri, în special în faţa persoanelor de referinţă pentru noi. Ne putem informa, răspunsul nu ţine întotdeauna de noi.
7. Avem dreptul să ne comportăm independent de bunăvoinţa pe care ne-o arată cineva. Putem să ne exprimăm aprecierea pentru acea bunăvoință, fără a ne simți obligați să facem o favoare, la rândul nostru.
8. Avem dreptul să fim ilogici în luarea anumitor decizii. Acest aspect nu se referă la deciziile importante în viaţă sau la cele care presupun reguli de convieţuire în societate, ci la situaţii care țin de confortul nostru emoţional.
Aceste decizii pot fi expresia unor informaţii pe care le prelucrăm la nivel inconştient.
9. Avem dreptul să spunem: Nu înţeleg.
Spiritul de competiţie este prezent în societatea noastră. Încă din primii ani de şcoală, deseori eram ridiculizaţi dacă nu înţelegeam ceva.
Ulterior, rămânem cu această jenă sau disconfort atunci când nu înţelegem o informaţie şi această jenă ne împiedică să mai putem analiza dacă situația este într-adevăr jenantă sau nu.
Avem dreptul să cerem lămuriri dacă nu am înţeles ceva, de exemplu de la un funcţionar public căruia ne-am adresat, de la medicul care ne consultă şi vrem să ne pună în temă despre ce se petrece cu starea noastră de sănătate etc.
10. Avem dreptul să spunem: Nu-mi pasă. Mi-e indiferent. Nu mă priveşte.
Această idee este aplicabilă în limitele bunului simț și respectului reciproc și se referă la persoane care nu pot pune limite în relaţiile cu ceilalţi, care îşi asumă sarcini care nu le revin, pentru că nu le pot refuza.
Aceste idei, dar și alte informații și tehnici utile de asertivitate le prezentăm pe larg, în cursul de ASERTIVITATE.